DANIEL SIMA

Duminică, am răcit a 3 oară în unpic mai mult de doi ani. Aveam nevoie ca azi să fiu apt că am o tonă de treabă. Așa că aveam 3 variante pe care să le folosesc să fiu în formă.

Ce am făcut:

1. Am stat în casă toată ziua cu pantaloni lungi, 2 perechi de ciorapi și hanorac.

2. Am băut între 6 și 8 litri de lichide (ceai + apă). Am un termos de un litru, foloseam capacul ca să beau din el, deci a rămas tot timpul fierbinte.

3. Am fumat o singură țigară, chiar înainte să încep tratamentul de șoc.

4. Am avut 37.3 febră, asta înseamnă că am o infecție. Imediat mi-am dat seama că am în gât, pentru că începusem brusc să tușesc groaznic. Am mâncat o lămâie cu miere și după 3 ore a început să îmi treacă. Am mai folosit Strepsils de supt, vreo 4 bucăți.

5. Am băut 4 Coldrex-uri praf și am luat vreo 3 pastile(tot Coldrex, coincidență). Minusul aici e că o sa fii groggy, nu o să fii în stare de nimic. Am încercat să mă uit la un film de vreo 4 ori, dar nu puteam să fiu atent și ațipeam o dată la 5 minute.

6. Mi-am schimbat hainele în care transpiram odata la 3,4 ore. Poți să le schimbi chiar când bei Coldrex-urile.

7. Am făcut duș odata la 4 ore și seara 2 băi fierbinți. Bine, mie nu mi se păreau fierbinți, dar era perfect ca să mă liniștească.

Plusul tratamentului? Astăzi m-am trezit la 8:30, am fost până în oraș cu treabă. Sunt fresh, am energie și singurul lucru care mă mai deranjează e nasul înfundat. În rest nimic. Am fumat deja o țigară, fără nici o problemă.
Minusul tratamentului? Nu ești bun de nimic în ziua în care îl faci. Nu am reușit să fac nimic, nici măcar să urmăresc o emisiune la televizor. Respiram greu și am fost la propriu, ca un leșinat.

Dacă Doamne ferește nu funcționa terapia, aplicam celălalte 2 care le mai știam că merg.

1. Mers la saună 2 zile, câte jumătate de oră pe zi. Prima zi făceam 3 ședințe de 10 minute, cu duș și multă apă între ele și a doua zi 2 de câte 15 minute, cu aceeași pauză. A 3-a zi trebuia să fiu trecut de tot peste răceală. Are cam aceleași minusuri ca și tratamentul care l-am folosit de data asta, dar asta durează 2 zile.

2. Alcool frate. Tărie, porții mici, la fiecare 4 ore. Completate cu multă, multă apă sau ceai. Atâta timp cât completezi cu multe lichide, nu ai cum să te amețești. 2,3 zile de shot-uri de pălincă sau țuică, mai adaugi în pauze lămâie, miere și ești ca nou.

Am participat la o nouă ediție a Blogmeet-ului timișorean, care se pare că este cea longevivă întâlnire de bloggeri din România. True story, așa spune Richie. Bă, faptul că e cea mai longevivă e super. Dar eu incă susțin că întâlnirea ajunge să fie încet încet doar pentru aparențe.

Acum cred că 3 întâlniri am propus găsirea unor topicuri de discutat, subiecte care să le abordăm pentru creșterea comunității. Poate chiar cu invitați care nu au nici o legatură cu meet-ul, care să prezinte idei de promovat, acțiuni pe care să le susțină unul și altul.
Nu prea am avut succes cu ideea, așa că blogmeet-ul a devenit o chestie de bisericuțe, eu am venit cu Dan și Cristina și ne-am uitat la meciul lui Poli, alți oameni au jucat darts, și alții au stat și au povestit intre 6, maxim 8 ochi. Cred ca am fost 12 oameni, maxim 15, eu am ajuns oricum după 7, adică mai mult de 2 ore după începere.

Am făcut ceva constructiv aseară? Nu. Am băut o bere, m-am uitat la meci și am rupt ușa după. Simple as that. Mai vin la întâlniri? Normal. Mă voi plictisi la ele? Probabil

Sooo, facem ceva?

Eu de la sfârșitul lui decembrie anul trecut am inceput să cochetez cu blogul. Deși aveam pe blogspot din 2008 cont, împreună cu twitter și linkedin, nu mă simțeam atât de pregătit să le folosesc.

Am început foarte târziu să răsfoiesc bloguri și mai mult decât atât, îmi erau doar vreo 3 relevante: Ovi, Dan și Tița.

Din ianuarie am început să mai vin și eu la o adunare, la o cafea, să încep să cunosc ceva oameni din fenomen. Și mi-a plăcut. Așa am ajuns la prima ediție startupdays după doar 2 luni reale de prosteală cu blog-ul și intrat in comunitate.

A fost o experiență minunată. Am cunoscut oameni mișto, foarte talentați pe ceea ce fac și am învățat de la ei. Defapt, și eu i-am educat… cum să bea bere… multă și repede. Cu 7 oameni care îi cunoșteam poate doar așa din vedere, am ajuns să îl construim pe Berărescu, care luna viitoare se lansează oficial.

Acum vine o nouă ediție, ediție la care voi căuta un nou proiect căruia să ii dau plus valoare. Abia aștept.

Ca fapt divers, înscrierile se fac aici

Sunt unpic irascibil zilele astea, deranjat mai mult de întâmplări random din jurul meu. Ca să îmi pună capac, odată la 2,3 zile când mai dau o geană pe ziarele din sport și caut în special articole despre Poli Timișoara, găsesc haterii activi. Și heituiesc. Și heituiesc din râutate pură, că deja de câțiva ani o dăm în bălării cu ”Fulgerul Bragadiru”.

Da frate, Poli de acum nu are palmaresul Poli-ului de acum mult timp, care bătea pe Atletico Madrid. Așa și? Atâta timp cât echipa de pe teren se numește Poli, și mai ales Timișoara, e îmbrăcată în violet și joacă pe stadionul din orașul meu nu crezi că e de prost gust să mă deranjeze că îmi aduce pe Manchester City ca adversar?

Îmi place de Iancu? În nici un caz, sigur se spală ceva bănuți prin echipa asta, se fac afaceri cu alte echipe ca să ”fie bine pentru toată lumea”. Așa și? Ar fi mai bine să fim ca alte orașe(Oradea, Baia Mare, Sibiu, Constanța) care să nu aibă nici un fel de organizare și performanțe?

Mie sincer mi-e bine. Eu sunt printre cei 300,400 de oameni care mergeau în 1998-2000 la meciurile lui Poli Zambonist, când ne bătea ARO Câmpulung 6-0, când Silvășan și Buia erau legendele echipei.

Nu sunt fan ocazional, nici măcar fan nu mă pot numi. Dar respect fenomenul, respect spiritul galeriei și nu mă cac pe concurență la fiecare veste,știre,articol care se dă. E bine să fii hater, dar fii și tu când trebuie.

În 15 august mi-au intrat minutele noi. Am un abonament cât de cât mișto la Orange, care are vreo 250 de minute naționale, 500 în rețea și 200 de mb trafic, totul pentru 10 euro. E decent, sunt mulțumit cât vorbesc pentru 45 de lei.

Azi, după mult timp am dat 415 să văd câte minute mai am, așa de control.

Și hop, mesajul

”În 23.08, ora 13:35 mai aveați 385’57″ Minute Orange din Abonament, 140’42″ minute naționale, 181,93 mb. Cost suplimentar 8.37 EUR.”

Bun. Să calculăm deci: 16 august – 23 august – 8 zile

150 minute în Orange(în timpul scrierii articolului, am mai avut o discutie de 35 de minute), 109 minute naționale consumate și 18 mb folosiți pe telefon pentru interneți în 8 zile.

Ăia 8.37 EUR sunt pentru mesaje. Multe mesaje. Dar asta e altă poveste.

Și mi-a venit mie în momentul ăla marea curiozitate. Cât am vorbit cu telefonul care îl am acum. M-am uitat pe factură, îl am din 9 mai și am vorbit, atenție: aproape 33 de ore.

Și calculul simplu e 33h x 60min/h = 1980min / 98h(în 3 luni și jumătate) = puțin peste 20 de minute pe zi(mai am un telefon cu aproximativ 10 ore pe el de atunci, aia înseamnă 26 de minute pe zi în total).

Și în momentul în care mi-a dat cifra asta m-am liniștit. 26 de minute pe zi e o cifră decentă, normală, ne-alarmantă pentru mine.

Sunt sănătos. Încă

Tu cât vorbești pe zi?

Mi-e ruşine că nu m-am ținut de videotecă. Adevărul e că nici nu prea am apucat să mă uit la filme, cu toate evenimentele care se întâmplă în jurul meu.

Dar am descoperit un serial care mi-a devenit tare drag și am văzut 2,3 filme drăguțe, deci e momentul.

Serialul care îl propun e pure awesomeness, se numește Hung și la ultima ”seară de gătit” 7 oameni am rămas timp de 45 de minute blocați în fața televizorului. Nu are rost să povestesc, acțiunea se focusează pe un personaj, dar totul e dus în mai multe planuri.

M-am uitat la Toy Story care a fost drăguț, nu e foarte împrospătat față de restul, dar e o parte a unei serii de succes.

Am apucat să văd și Shrek în 3D. Simpatic, story line simpluț, personajele puțin schimbate, poate o încercare de revigorare cam nereușită

Killers a fost un film la care am adormit, deși genul de comedie care mă pasionează, nu a reușit să mă țină treaz. Parcă unpic cam grăbit totul din câte am apucat să văd )

Karate Kid a fost drăguț, un film ușor care cât de cât merită văzut.

Tekken un alt film la care am adormit, dar la care Dan și Cristina au fost destul de mulțumiți. Se așteptau la mai mult, dar a fost ok.

Sunt încă un copil? Cred că da. E bine că sunt așa. Mi-am dat seama că pe mine încă mă bucură lucrurile mici, detaliile alea care alți oameni poate nu le mai iau în seamă, gen o mulțumire, o concluzie, un zâmbet, un sărut, o ținere de mână pot fi chestiile care mă țin cât de cât viu pe plan personal.

Pe plan profesional? Mă țin viu oamenii pro-activi, care sunt catalizator pentru mine. Și eu la rândul meu sunt așa, dar eu chiar cred în legea atracției. Încerc să adun în jurul meu o mână de oameni care să se ridice împreună cu mine. Azi mi-am dat seama că oamenii pro-activi care îmi sunt cât de cât apropiați nu sunt în toate domeniile așa. Singura modalitate să îți dai seama de asta e să îi pui în mai multe situații, diferite între ele și să vezi ce se întâmplă.

Cu ce mă afectează pe mine? Mă afectează că îmi pun un procent din încredere în omul ăla care a avut succes undeva și îi dau o anumită responsabilitate care nu o duce la bun sfârșit.

Mă deranjează? Nu. Doar că îmi intră în subconștient și riscul cel mai mare e că la următoarea persoană cunoscută să nu pot să îi acord aceeași scenariu și aceeași încredere.

Ce e de făcut? Să nu faci șușu pe relația business pe care ai dezvoltat-o și dacă te-a lovit cu marea decepție. La următoarea situație cu persoana aia să știi până unde să o implici. Atât. Simplu

Am fost la Budapesta
-curățenie frate.
-ne-am luat bilet 3 zile cu orice mijloc de transport, a fost bestial. Ca și infrastructura la transport în comun, ne-au câcat.
-am umblat în prima zi cam 6,7 kilometri prin Pesta, deși știu bine orașul. Arată din ce în ce mai bine.
-în 90% din stațiile de metrou și HEV poți să mânânci de pe jos, poți să dormi lejer cu dopuri în urechi că trage puțin curentu’.
-umezeală mare, am transpirat în locuri nedescoperite ale propriului corp.

Și cam așa se face:

Sunt Benny-Hill în mizerie

În rest numai bine.

Mă, e tardiv acum să mai scriu și eu cât de frumos a fost la #timișoaranoastră. Cristina defapt a scris dream-post-ul meu despre eveniment, cu toate link-urile despre eveniment. Asta e, viața e grea, dar dură…
Pe scurt: invitații noștri au fost niște superbi, care au reușit să nu strice dinamica grupului. Pot să zic lejer că mi-e dor de fiecare dintre ei.
S-au făcut mii de poze, până și un filmuleț.
Am avut foarte mare susținere de la timișoreni, care au întregit grupul la tur (am fost totuși 50 de oameni)
Nebuloasa cu Cristina au făcut o chestie extraordinară găsind-ul pe Dan, care a fost impresionant. Mulțumim celălalt Dan pentru recomandare.

Trupa emigranților (legali, că au avut pașaport): Makavelis, Andrei Crivăț, Corina Georgescu, Alina și Răzvan, Laurențiu, Lilișor, Miruna, Alex Negrea, Iulia Nalatan, Ana Bulgar, Radu Beligăr și Daniel Iftene, Diana Câmpean(Diana a primit doar învoire, dar nu a avut probleme)

Așa cum am zis și în timpul turului, 10% din informațiile oferite de Dan era cunoscute pentru mine, restul au fost noutăți. Eu am devenit mai mândru de Timișoara și sper ca cei care au venit cu noi să fie măcar pe jumătate de încântați de oraș pe cât sunt eu.

(Richie, promit că nu am făcut nimic cu Maka, e o poză nevinovată )

de la Diana

Sunt din 1995 în Timișoara, consideram că plimbându-mă foarte mult pe jos, am cunoscut destul de mult din Timișoara. De abia când am povestit cu ghidul pentru Timișoara Noastră mi-am dat seama că sunt foarte subțire ca și informații.

Deși am încercat de atâtea ori să mă mobilizez să îmi duc prieteni din alte orașe la plimbare prin oraș să cunoască atracțiile turistice, tot timpul m-am oprit la Piața Unirii și Piața Victoriei.  De ce? Pentru că nimeni nu încearcă să promoveze Timișoara ca mai mult decât ”orașul în care a pornit revoluția” sau ”orașul echipei Poli Timișoara”. Știe careva că la noi în oraș sunt cele mai multe clădiri declarate monument din România? aproape 15.000, dacă nu mă înșel . Deci entuziasmul pe care îl voi afișa sâmbătă va fi motivat, sunt chiar foarte curios de informațiile pe care le voi auzi.

O să avem și musafiri la eveniment, avem și sponsori pe Hotel Timișoara, Porsche, KFC, Trabucuri.com, Blue Air și sprijin de la Startupdays

Ne vedem acolo?

(poză furată de la Cristi)