11 dupa 9/11

Au trecut 11 ani de la dărâmarea gemenilor și 10 ani de când am fost la Ground Zero în vizită la comemorare. Orice explicații, conspirații, povești sau comentarii despre etica americanilor este de prisos.

Statele Unite rămâne un loc fascinant pentru oricine, unde oricât te-ai duce în vizită nu te-ai plictisi. Așa că măcar azi să nu zicem ”Americanii-s de vină” sau să îi bârfim cât sunt de rahat. 11 septembrie e de 10 ani ziua lor de liniște.

Măcar o dată să mergeți să vedeți cu ochii voștri. S-ar putea să vă suprindă.

Schimbarea prioritatilor

Încep să mă deranjeze oamenii care consideră că lucrurile care erau importante pentru mine acum 10 ani sunt încă printre priorități mele după atâta timp.

Cel mai bun exemplu sunt părinții și bunicii, dar sunt nimic comparativ cu oamenii cu care lucrezi.
Eu am fost și voi fi tot timpul o persoană care se schimbă, evoluează sau schimbă din mers lucrurile. La 8 ani am vrut să joc tenis la profesioniști, la 14 am vrut să mă fac arhitect, la 18 avocat. Nici una dintre ele nu le-am reușit dar niciodată nu m-am simțit complexat de asta.

Acum 4 ani nici nu știam că există Facebook sau Twitter. Astăzi am încheiat un ciclu de aproape 2 ani în care am lucrat în domeniu. Continue reading Schimbarea prioritatilor

Asta e tara in care traim

E o țară în care legea se aplică pentru a da exemplu cu tot cu riscul de a crea precedente periculoase. Trebuie doar să ne gândim că de ieri seară, putem face pușcărie fără să fie nici o dovadă contra noastră.

E o țară care caută atât de mult teribilismul și să umilească, că cei care stăteau în fața casei și filmau sau făceau poze își doreau atât de mult să se întâmple ceva rău, că pur și simplu au transmis presiunea asta mai departe.

E o țară în care va trebui să răspund la telefon cu ”bună ziua domnule colonel” fiindcă sunt mai multe șanse să fie colonel decât să fi făcut armata.

E o țară în care dacă s-ar institui stare de urgență și ar prelua armata conducerea statului, ar fi tot PDL-ul la putere.

Nu contează dacă e sau nu vinovat. Contează că s-a vrut să fie umilit, batjocorit și scos din cursă. Și au reușit.

O simpla revelatie

Oricât te-ai strădui să faci bine, să faci corect și mai ales să faci pentru alții…
Oricât ți-ai dori să fie toți la fel, toți sănătoși și toți de succes….
Oricât ai zice că fericirea vine din altceva și nu ai nevoie…
Oricât de puternic ar fi sentimentul de mulțumire când ai făcut ceva bine și ai fost felicitat….

Totul se rezumă la asta

Nu ne mai amagi

Pentru mine, echipa de fotbal Poli Timișoara e un capitol închis. Dacă până acum am tot dres-o cu “lasă că se rezolvă, lasă că facem noi cumva”, de astăzi pot să zic că am abandonat.

Nu am mare lucru ce să îi reproșez lui Marian Iancu. Probabil că a spălat bani, a făcut treburi murdare, ne-am certat ca și brand cu mult mai multe echipe decât în restul anilor de existență. Dar am avut meciuri, am avut spectacol, am avut echipă. Am avut ceea ce după anii 90 nu am mai avut – echipă.
Continue reading Nu ne mai amagi